E o perioadă interesantă, care ne obligă la adaptări, dar ne și ridică mingi la fileu. În lunile în care România a fost declarată stare de urgență, mulți din angajații companiilor au trecut poate pentru prima oară la regimul de telemuncă. Cu ce avantaje și dezavantaje a venit această schimbare majoră? Pentru a răspunde cu sens la întrebare, vă propun să discutăm un pic despre arhitectura creierului nostru.
Așa cum vedem în desenul de mai jos, creierul nostru se raportează la două sisteme, cărora le vom spune elefantul și călărețul.
Elefantul, numit și mintea noastră inconștiență, e compus la rândul sau din două componente. Una este creierul reptilian (desenat cu galben), care s-a dezvoltat în urmă cu 500 de milioane de ani. E prima și cea mai veche structură cerebrală a noastră și cea care asigură funcțiile de bază, cum ar fi pulsul, echilibrul ori reglarea temperaturii. Cealaltă este sistemul limbic (desenat cu roșu), cel care ne permite conexiuni de atașament, operațiuni sociale și emoționale. În contextul distanțării sociale, această parte este cea mai afectată.
Călărețul, numit și mintea noastră conștientă, desemnează zona neocortexului (desenată cu albastru) și e cea mai nouă regiune a creierului nostru, având undeva între 250 de mii și 50 de mii de ani. Călărețul se ocupă de funcțiile noastre verbale, știe toate lucrurile care ne ajută zi de zi acasă și la birou.
De exemplu, la o vizionare de apartament, călărețul e cel preocupat de prețul per metru pătrat în zonă, iar elefantul e cel care se raportează la starea pe care ne-o transmite spațiul – ne place sau nu ne place. Elefantul operează cu probleme simple, iar călărețul e cel capabil de gândire critică.
Tot așa, dacă la vizionare remarcăm o neregulă, elefantul începe să fie defensiv și să se retragă, dar călărețul încearcă să vadă ce poate obține totuși din această situație – „e mai departe de metrou decât mi s-a spus, dar poate obțin un discount”.
În fața unui stimul negativ, decizia elefantului cântărește mai mult decât cea a călărețului. Mai exact, de 3 ori mai mult. Dacă eu remarc un dezavantaj semnificativ, e nevoie de 3 avantaje suplimentare majore pentru a mă readuce la starea de echilibru. Când există potențialul să pierd 500 de euro la bursă, trebuie să pot câștiga 1.500 de euro pentru a mă hotărî să merg mai departe.
O altă diferență este raportarea la noutăți. Partea din creierul nostru căreia îi spunem călăreț e deschisă la perspective noi – lucrul în regim de telemuncă, folosirea unor aplicații noi. În schimb, elefantul e rezistent la schimbare, el iubește familiaritatea.
Și mai e ceva important. Călărețul vede oportunitățile din viitor, însă elefantul e blocat în prezentul imediat.
În practică, de fiecare dată când interacționăm cu cineva, fie online, fie față în față, cele două sisteme notează informația în moduri diferite. Călărețul va nota informațiile conștientizate – cum arată interlocutorul, unde și când ne-am văzut etc –, care însă se uită repede. Elefantul, pe de altă parte, notează o senzație – e interlocutorul amenințător sau nu? Asta înseamnă că orice negociere e de fapt o luptă a noastră de a câstiga de partea noastră elefantul interlocutorului. De ce? Pentru că, odată cucerit elefantul, călărețul începe să inventeze argumente pentru a raționaliza decizia luată de mintea inconștientă.
Aplicând această teorie la telemuncă, devine clar de ce în primele săptămâni am fost cu toții mai stresați și cu fitilul scurt. Izolarea și lipsa de familiaritate au zgândărit elefantul.
Partea bună e că, după o perioadă într-un context nou, călărețul flexibil și optimist începe să vadă oportunitățile. În timp, am devenit mai puțin stresați și am început chiar să găsim aspecte de apreciat – mai mult timp cu cei dragi, libertatea de a ne organiza după bunul plac etc.
Probleme în organizații în contextul actual și soluții implementabile imediat
Fiind mai obosiți și stresați în această perioadă, managerii au avut tendința de a apela la niște comportamente automate dăunătoare. Iată care sunt cele mai frecvente dintre ele și cum se pot remedia rapid:
- Lipsa aprecierii față de efortul colegilor
Pentru că mulți dintre noi am crescut în familii în care nota 10 era de la sine înțeleasă, elefantul nostru a reținut că nu merită să oferi apreciere pentru ceva ce se întâmplă conform așteptărilor, ci doar în cazuri absolut excepționale. Însă sistemul nostru limbic are nevoie de apreciere constantă, motiv pentru care e bine să le spunem colegilor cât apreciem efortul lor din toată acesta perioadă – simplul fapt că s-au străduit să lucreze la fel de eficient și de acasă, eventual având grijă de copii în același timp.
Mai ales în companiile naționale, există mentalitatea asta „Le dau salariu, de ce trebuie să le mai și mulțumesc?”. Și am și explicația. Pentru că salariul este un contract social, însă mulțumirea e un contract emoțional. Mulțumirea mă va face să lucrez cu angajament și corectitudine față de companie, nu salariul, care e doar un factor de igienă – dacă nu există, nu avem o discuție.
- Absența comunicării transparente
E foarte stresant pentru orice creier să nu știe ce urmează să i se întâmple. În contextul actual, când oamenii se întreabă cât timp mai rămân în șomaj tehnic, cum va arată job-ul lor la întoarcere și alte lucruri esențiale, dacă lipsesc informațiile oficiale, se va apela la bârfă și presupuneri pentru a umple golurile de cunoaștere.
E foarte important să comunicăm frecvent și transparent. Iar dacă nu putem face o promisiune, să spunem ce nu știm și să oferim scenariile posibile.
- Obsesia controlului
Modul în care am fost afectați de telemuncă depinde și de felul în care eram înainte de perioada de criză. Un manager obișnuit să controleze munca oamenilor săi va fi mult mai stresat acum decât unul care oferea deja multă libertate și se raporta doar la rezultatul final.
Cu cât vom lucra mai mult de la distanță, elefantul nostru va trebui să învețe să se simtă în siguranță și când nu știe ce fac toți colegii de la ora 9 la 6. O să fim obligați să ne adaptăm psihologic astfel încât să ne uităm mai mult la rezultate decât la procesul din spate.
Dincolo de situația actuală, vreau să rămânem cu principalul criteriu care face o echipa să funcționeze inclusiv in condiții normale: construirea unei senzații de siguranță psihologică. E concluzia unui studiu realizat de Google, care a analizat timp de 2 ani 180 de echipe pe baza a 250 de parametri.
Cum am spune acum, să ținem elefantul liniștit. În momentul în care nu există siguranță psihologică, elefantul, șeful supraviețuirii, preia controlul, simplifică realitatea, se concentrează pe aspectele negative și se blochează asupra prezentului. Când ne simțim amenințați, toate funcțiile călărețului dispar, iar nu mai suntem capabili de nimic complex.
Hai să facem oamenii să simtă că își permit să greșească!
Seria de webinarii Real Estate. Real Talk. a fost inițiată de Storia.ro la începutul lunii mai în sprijinul celor care căutau răspunsuri pertinente despre situația neobișnuită pe care o traversăm.
Prima discuție din serie a avut loc pe 8 mai și a avut-o ca invitată pe Rafaela Nebreda, Owner & Managing Partner la Imoteca. Am notat principalele concluzii despre cum se schimbă piața imobiliară în contextul pandemiei, așa cum se poate observa după primele două luni.
Pentru a analiza primul impact al distanțării sociale pe piața imobiliară, l-am invitat apoi să vorbească pe Georgian Marcu, Consultant & Owner al agenției Green Angels. Iată câteva dintre subiectele abordate de acesta în cadrul celui de-al doilea webinar din serie.
