Piața imobiliară este dinamică și se adaptează nu doar cerințelor clienților și potențialilor clienți, ci și factorilor sociali, situației economice și trendurilor din construcții și amenajare. Accesul la informații din domeniul imobiliar este mult mai rapid și detaliile sunt la doar câteva click-uri distanță, datorită internetului și platformelor, care pun la dispoziția dezvoltatorilor și clienților toate lucrurile de care au nevoie, pentru a lua o decizie de cumpărare.
Vânzarea, cumpărarea sau schimbul de locuințe, terenuri ori spații comerciale sunt acțiuni specifice domeniului imobiliar, iar agenții și agențiile imobiliare sunt un liant necesar în acest domeniu. Aceștia facilitează relația cerere-ofertă, făcând mai ușoară interacțiunea dintre clienți.
În prezent, piața imobiliară este reglementată astfel încât accesul la informații și tranzacțiile să se realizeze în condiții sigure și corecte. Cu toate acestea, pentru cei care doresc să cumpere, să vândă, să investească sau să facă un schimb imobiliar, multitudinea de termeni din acest domeniu poate fi descurajantă, mai ales în lipsa unor cunoștințe legale solide.
Termeni imobiliari folosiți frecvent
Experiența cu agenții și agențiile imobiliare poate fi una extrem de utilă, atunci când ești în căutarea unei locuințe, a unui teren sau a unui spațiu comercial, mai ales dacă ai proprietatea termenilor și știi exact ce așteptări să ai de la o anumită tranzacție imobiliară. De aceea, îți punem la dispoziție un dicționar complet al termenilor imobiliari, pentru ca experiența ta să fie mult mai ușoară și rapidă.
Arvuna este definită ca o convenție conexă vânzării unui bun, având ca obiect o sumă de bani prestabilită, pe care una dintre părți o dă celeilalte, în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. Aceasta reprezintă garanția pentru încheierea contractului.
Avansul este suma de bani agreată de ambele părți, ce reprezintă o parte din prețul unui bun achiziționat. Acesta este plătit de către beneficiar și poate fi pierdut, în cazul în care una dintre părți nu respectă obligațiile contractuale.
Bunurile comune pot fi mobile sau imobile și reprezintă un regim stabilit prin lege sau prin învoiala părților cu privire la bunurile acestora. Pot deveni bunuri comune orice bunuri dobândite în timpul căsătoriei, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Biroul de carte funciară este autoritatea din cadrul judecătoriei, ce are ca obiect de activitate înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la bunuri mobile.
Cartea funciară este definită ca sistemul de publicitate imobiliară responsabil cu identificarea cadastrală a imobilelor. Aceasta poate fi colectivă sau individuală.
Cadastrul este sistemul unitar de evidență prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea cadastrală a tuturor terenurilor și bunurilor imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinație sau de proprietar.
Cesiunea reprezintă un proces sau o procedură legală complexă care se definește prin transmiterea din partea unei persoane fizice sau juridice către o altă persoană fizică sau juridică a unui bun sau unui drept, în schimbul unui beneficiu sau altei acțiuni.
Chiriașul este o persoană sau instituție care ia cu chirie o locuință, sediul unei instituții sau al unui magazin.
Creditul ipotecar constă într-un împrumut destinat cumpărării, construcției sau renovării unei locuințe și se garantează cu locuința respectivă, pentru a se asigura obligația plății creditului.
Concesiunea este convenția dintre stat și concesionar, prin care acesta dobândește dreptul de a exploata terenuri aparținând statului, pe care se află zăcăminte sau întreprinderi. Concesiunea acestora se face pe baza unui contract, prin care concedentul transmite, pe o perioadă limitată, unei alte persoane, numite concesionar, dreptul de exploatare a unui bun, activități sau serviciu public, în schimbul unei redevențe.
Certificatul de moștenitor este un titlu în temeiul căruia persoana pentru care s-a emis poate face dovada calității de moștenitor. Acesta se eliberează de către notarul în raza căruia persoana decedată a avut ultimul domiciliu. În certificat sunt incluse referiri la masa succesorală, la numărul și calitatea moștenitorilor, precum și cotele ce revin din patrimoniul defunctului.
Dreptul de servitude este un drept imobiliar indivizibil, care dezmembrează proprietatea, oferind titularului de drept anumite prerogative limitate.
Extravilan reprezintă partea din unitatea administrativ-teritorială din afara intravilanului, care se delimitează cadastral conform cu prevederile legii.
Intravilanul localității este teritoriul determinat de PUG (Planul Urbanistic General), care cuprinde ansamblul de terenuri cu sau fără construcții dintr-o localitate.
Ipoteca este garanția care nu deposedează debitorul proprietar de bunul ipotecat. Aceasta dă posibilitatea creditorului să urmărească bunul, pentru a primi creanța acestuia cu preferință.
Moștenitorul este persoana care moștenește averea persoanei decedate, având drept la masa succesorală.
Proprietarul este persoana fizică sau juridică titulară total sau în indiviziune a dreptului asupra corpului de proprietate.
Publicitatea imobiliară este sistemul de înscriere în actele publice a corpurilor de proprietate pe care le au proprietarii. Aceasta se realizează prin cartea funciară.
Rezilierea desemnează desfacerea contractului cu executare succesivă, având efecte numai pentru viitor. Este motivată prin neexecutarea contractului de către una dintre părți, din cauze imputabile acesteia.
Uzufructul este dreptul în temeiul căruia o persoană (uzufructuar) poate folosi un bun care aparține unei alte persoane, denumite proprietar, și să beneficieze de foloasele bunului respectiv.
Testamentul este actul juridic prin care o persoană dispune de întregul patrimoniu sau parte din acesta, după încetarea din viață.
👉 Descoperă ofertele de case in ansambluri rezidentiale și alege varianta de investiții potrivită pentru planurile tale.
Tipuri de contracte imobiliare
Contract de vânzare-cumpărare – este documentul prin care una dintre părți (vânzătorul) înstrăinează un bun către o altă parte (cumpărător), care se obligă la plata unei sume de bani, stabilite ca preț al bunului înstrăinat.
Contract de comodat – contract prin care o persoană (comodant) dă spre folosință temporară unei alte părți (comodatar) un bun, având obligația de a îl restitui în individualitatea sa, la terminarea contractului.
Contract de donație – contract unilateral, prin care una dintre părți (donator) își micșorează patrimoniul, mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părți, cu același drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Contract de schimb – contract prin care părțile cedează fiecare celeilalte un bun, în schimbul altuia.
Contract de întreținere – contract prin care una dintre părți (întreținut) înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (capital) celeilalte părți (întreținător), care se obligă, în schimb, să-i asigure întreținerea pe durata întregii sale vieți.
Contract de locațiune – contractul prin care o persoană (locator) se obligă să asigure altei persoane (locatar) folosința unui bun sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preț stabilit de comun acord.
Contract de sublocațiune – acord în temeiul căruia locatarul care a obținut folosința temporară a unui bun (pe baza unui contract de locațiune) subînchiriază acel bun unui terț (sublocatar), care se obligă la plata chiriei.
Tipuri de acte juridice
Actul juridic reprezintă actul care exprimă voința uneia sau a mai multor persoane, cu scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi și obligații.
Actul administrativ este actul emis de către organele administrative și poate fi normativ (care determină norme juridice cu caracter general) sau individual (ce are drept scop nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice).
Actul de administrare este actul prin care un bun devine producător de venituri, fără a fi înstrăinat.
Actul juridic este mijlocul de probă realizat de către un funcționar public și autentificat de un notar. Acest înscris reprezintă mijloc de probă în condițiile prevăzute de Codul Civil.
Actul juridic civil este manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Pentru ca un act juridic să fie valabil, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond, prevăzute în Codul Civil.
Actul sub semnătură privată este mijlocul de probă care cuprinde, pe lângă conținut, și semnătura părților, acestea fiind elementele necesare pentru valabilitatea lui. Actele sub semnătură private, spre deosebire de cele autentice, nu au putere executorie, pentru aceasta fiind necesară obținerea unei hotărâri judecătorești.
👉 Dacă dorești să direcționezi investițiile către piața imobiliară, descoperă oferta de case și găsește soluția potrivită pentru tine.
În ultimii ani, investițiile imobiliare au fost în continuă creștere. Clienții sunt din ce în ce mai interesați de investiții, iar volumul și diversitatea tranzacțiilor arată faptul că este un domeniu în continuă dezvoltare. În acest context, este important ca potențialii investitori să cunoască termenii juridici și imobiliari, pentru a putea lua decizii corecte.
