Confortul termic din interiorul locuințelor, indiferent de anotimp, depinde de calitatea și eficiența izolației exterioare a casei. Făcută corect, aceasta determină reducerea substanțială a costurilor atât pentru a încălzi casa, în timpul iernii, cât și pentru a o răcori, vara.
● Ce este casa pasivă
● Ce este certificatul energetic
● Izolația exterioară și ce înseamnă aceasta
● Materiale folosite la izolația exterioară
● Cum alegi soluția optimă de izolație exterioară
Ce este casa pasivă
Locuințele clasice sunt una dintre cele mai mari surse de poluare. La nivel global, acestea consumă 36% din energia planetei și produc 39% din dioxidul de carbon și alte emisii. Datele sunt conținute într-un raport din 2019 al Agenției Internaționale pentru Energie, organism independent al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Construcțiile pasive, care, în esență, sunt proiectate și construite pentru a reduce la minimum posibil impactul asupra mediului și costurile energetice, sunt un deziderat de importanță majoră, pentru că pot asigura confortul termic, folosind un consum energetic mic și puține emisii.
Standardul maxim care definește o casă pasivă, unde consumul de energie pentru asigurarea confortului termic este de doar 10% din cel necesar unei locuințe clasice, a fost întocmit de Institutul Passivhaus și este acceptat ca fiind un etalon spre care trebuie să tindă toate locuințele noi, dar și cele clasice, prin ceea ce numim reabilitare termică. Astfel, se poate vorbi de casă pasivă, cea care nu consumă mai mult de 15 kWh/m2 pe an, pentru încălzire și răcire, și cel mult 60 kWh/m2 pe an, energie primară pentru încălzire, apă caldă și electricitate.
În prezent, circa 40.000 de locuințe din lume ating acest standard, multe altele se apropie considerabil de acest deziderat, iar una dintre condițiile principale pentru aceasta este izolația exterioară a casei.
Trebuie spus că nu orice locuință poate fi transformată într-o casă pasivă, dar orice proprietate poate fi îmbunătățită în ceea ce privește eficiența energetică, fapt care se va reflecta în valoarea facturilor, însemnând o reducere a consumului de energie și a emisiilor. Standardul energetic al unei locuințe este evaluat și confirmat prin certificatul energetic.
Ce este certificatul energetic
Cunoscut și sub numele de certificat de performanță energetică, certificatul energetic este un document legal, elaborat în urma unei metodologii specifice, care arată performanța energetică a unei clădiri sau a unor părți din aceasta (un apartament, de exemplu).
Documentul cuprinde date cu privire la consumurile de energie primară și finală, inclusiv din surse regenerabile de energie, precum și cantitatea de emisii în echivalent CO2. Certificatul poate fi eliberat în urma unei analize la fața locului și a unei evaluări după norme strict reglementate, doar de către auditori energetici atestați.
Pentru clădirile deja construite, clasice, certificatul include și o serie de recomandări care pot duce la creșterea eficienței energetice și la reducerea consumului de energie. Este urmărită constant o creștere a utilizării unor forme de energie nepoluantă și regenerabilă, în cantitatea de energie consumată în total de respectivul imobil, casa sau apartament.
Obligativitatea certificatului energetic a fost introdusă în România prin Legea 159 din 2013, care a modificat și completat Legea 372 din 2005 privind performanța energetică a clădirilor, astfel încât, din iulie 2013, certificatul energetic a devenit obligatoriu la vânzarea sau închirierea unui imobil sau a unei părți din acesta.
Documentul este obligatoriu și la recepția construcțiilor noi din ansamblurile rezidentiale, precum și după lucrările de renovare. Certificatul energetic este necesar pentru următoarele categorii de imobile:
● case și blocuri de locuințe;
● birouri, clădiri de învățământ (școli, grădinițe etc.);
● spitale, clinici etc.;
● spații comerciale, hoteluri, restaurante;
● clădiri destinate activităților sportive;
● clădiri cu alte funcțiuni.
Sunt exceptate clădirile și monumente protejate care au valoare arhitecturală sau istorică și care nu pot fi adaptate din punctul de vedere al eficienței energetice, lăcașurile de cult, clădirile cu statut provizoriu și clădirile nerezidențiale din domeniul agricol, precum și diferitele construcții cu suprafață mică sau care nu folosesc niciun tip de energie.
Izolația exterioară și ce înseamnă aceasta
Ca definiție general valabilă, izolația exterioară reprezintă un complex de măsuri care țin de construcția unui imobil sau care sunt efectuate ulterior finalizării construcției și care au ca scop îmbunătățirea eficienței energetice și confirmarea realizării acestui demers, printr-un certificat energetic care să încadreze respectivul imobil (indiferent de destinația acestuia) într-o clasă superioară din punctul de vedere al consumului de energie, pentru asigurarea confortului termic în interior.
În România, izolația exterioară a locuințelor a început după 1990, iar în prezent, este unul dintre detaliile obligatorii ale construcțiilor noi și una dintre etapele incluse în toate proiectele de renovare a unor clădiri vechi. Izolația exterioară nu se referă, însă, doar la creșterea confortului termic, deși acesta este principalul scop. Procedura se poate realiza din materiale diverse, cu efecte diferite, fiind urmărite mai multe scopuri: izolația termică, hidroizolația și izolația fonică.
Este important de adăugat faptul că eficiența energetică a unei case vine din ceea ce specialiștii numesc confort higrotermic, respectiv un raport ideal între temperatura din locuință și umiditate.
Menținerea acestora la un nivel optim, pe toată perioada unui an, implică un consum mare de energie. Datele statistice actualizate ale Ministerului Economiei arată că aproape 60% din consumul de energie al unei locuințe este utilizat pentru încălzire, iarna, iar circa 25% pentru răcire, vara. Pentru alte utilități domestice (iluminat, gătit, consum de apă) se utilizează, în medie, doar 20% din consumul energetic.
În consecință, izolația exterioară poate reduce considerabil aceste costuri și privește pereții exteriori, dar și fundația, terasa și acoperișul, pentru fiecare în parte urmând a fi utilizate materiale și procedee diferite.
Există trei motive principale pentru care izolația exterioară aduce beneficii importante confortului din casă:
- Izolația termică îmbunătățește inerția termică a pereților. Aceștia se răcesc, respectiv se încălzesc mai greu. Se realizează prin izolația exterioară a pereților, dar și a acoperișului, dacă este cazul, precum și a zonelor cu materiale care permit schimbul de căldură, la care se adaugă ferestrele de tip termopan, precum și o bună izolație a conductelor de distribuție a apei calde sau, după caz, a agentului termic.
- Hidroizolația previne infiltrarea de apă și umezeală, apariția mucegaiurilor și a igrasiei și menținerea unui nivel optim de umezeală a aerului în interior, la valori cuprinse între 40-50%. Hidroizolația interesează mai ales fundațiile, zonele aflate în subsol sau la demisol, zona teraselor și a acoperișului, dar și pereții aflați la nivelul solului și, uneori, pereții exteriori. Aceasta are și rolul de a împiedica formarea vaporilor de apă și a condensului, atunci când diferențele de temperatură dintre exteriorul și interiorul locuinței sunt mari.
- Izolația fonică este necesară mai ales în zonele urbane, unde poluarea fonică a ajuns un factor de risc pentru sănătate. Materialele folosite sunt și foarte bune izolatoare termice. Izolația fonică este utilizată și între apartamente in blocuri, dar nu numai.
Materiale folosite la izolația exterioară
Există mai multe tipuri de materiale folosite la izolația exterioară a casei. Cele mai multe dintre ele îndeplinesc rol dublu, oferind protecție termică și izolație fonică sau împotriva infiltrațiilor de apă (indiferent că este vorba din apa din sol, apa pluvială sau de cea rezultată din topirea zăpezii).
Foarte des, izolația exterioară este completată de procedee de izolatie interioara, pentru care se folosesc aceleași materiale sau altele, în funcție de scopul urmărit, de tipul construcției și de riscurile la care aceasta este supusă, din punctul de vedere al condițiilor climatice.
Materialele folosite la izolația exterioară trebuie să îndeplinească un cumul de condiții
● să asigure atât inerția termică a pereților, dar și o bună hidroizolație;
● să aibă efect de izolator fonic;
● să nu aducă prejudicii mediului exterior.
● să fie ușoare, pentru a nu aduce suprasarcină pe fundație,
● să fie rentabile și să poată fi montate ușor;
● materialele utilizate să fie ignifuge;
● să nu permită acumularea de paraziți și dăunători;
● să aibă o bună rezistență și eficiență în timp.
Tipuri de izolație termică
Mai multe tipuri de materiale pot avea această funcție. Proprietățile acestora sunt asemănătoare, dar pot varia în timp, unele fiind soluții care durează, rămânând la fel de eficace, altele diminându-și proprietățile pe parcurs.
Polistirenul este cel mai folosit material pentru termoizolație, mai ales ca urmare a prețului bun și a faptului că este relativ ușor de montat. Există două tipuri de polistiren: expandat și extrudat.
Primul, polistirenul expandat (mai ieftin), este frecvent utilizat la construcțiile noi, dar și la reabilitările termice. Ceea ce contează este grosimea acestuia, o bună izolație fiind realizată cu plăci de polistiren expandat care au cel puțin 10 centimetri grosime. Beneficiul este că se montează simplu și este foarte ușor, astfel că nu încarcă structura de rezistență. Este util și pentru izolații ale mansardelor, în combinație cu sistemele de hidroizolație, împiedicând formarea vaporilor și apariția igrasiei sau a condensului. Polistirenul expandat are și efect de izolator fonic.
Dezavantajele constau în faptul că poate lua foc ușor (există și o variantă ignifugată, dar proprietatea aceasta dispare, pe parcurs), permite infiltrarea rozătoarelor și se degradează în timp. În plus, este neprietenos cu mediul, procesul de fabricație și deșeurile fiind poluante.
Polistirenul extrudat (mai scump decât cel expandat) are toate beneficiile acestuia, dar este, în plus, mult mai dur (fiind folosit, uneori, la izolația dușumelelor unde se montează încălzire prin pardoseală) și mult mai rezistent, deși rămâne la fel de ușor. Este foarte bun pentru izolația zonelor aflate în subsol și a fundațiilor.
La capitolul dezavantaje, se adaugă și acela că determină formarea condensului și a vaporilor de apă, ceea ce poate favoriza apariția igrasiei și a mucegaiurilor, dacă nu este corect montat.
Vata minerală este al doilea cel mai utilizat material în construcții, pentru izolația termică pe exterior. Sunt două tipuri de vată minerală: de sticlă și bazaltică, iar ambele pot fi utilizate pentru izolația termică, indiferent de tipul de material din care este construită casa (cărămidă, BCA, lemn, metal sau beton), dar au unele caracteristici diferite, ceea ce face ca utilizarea lor să fie diferențiată.
La izolația termică a pereților exteriori ai fațadelor, dar și a celor despărțitori, interiori, este folosită vata minerală din sticlă, pentru că este mai flexibilă și mai ușor de montat decât cea bazaltică, este complet ignifugă, cu un bun efect de inerție termică și prietenoasă cu mediul. În plus, este mai ușoară decât cea bazaltică și nu formează condens.
Vata minerală bazaltică se montează mai greu decât vata de sticlă, are o densitate mai ridicată, astfel că trebuie luată în calcul la structura de rezistență. Are o durabilitate excelentă în timp, izolează foarte eficient acustic și termic, permite o foarte bună circulație a vaporilor, nu formează condens, este prietenoasă cu mediul și are rezistență maximă la foc. Nu este un mediu propice pentru rozătoare și insecte și protejează lemnul foarte bine.
Comparativ cu polistirenul, vata minerală este mai scumpă, dar pe termen lung, este mult mai avantajoasă.
Spuma poliuretanică este un compus sintetic pe bază de ulei mineral și zahăr, cu o structură care acumulează un gaz ce are o conductivitate termică foarte scăzută, ceea ce-l face un perfect izolator termic și fonic. În plus, este impermeabilă și rezistentă la foc. Dezavantajele sunt reprezentate de faptul că poate duce la apariția mucegaiurilor, mai ales dacă spațiile izolate conțin lemn și sunt insuficient ventilate. În plus, are un cost ridicat, se aplică relativ dificil și este neuniformă.
În ciuda acestor inconveniente, reprezintă una dintre cele mai utile și mai bune modalități de izolație, ca urmare a capacității de a pătrunde în toate spațiile, realizând o etanșare perfectă și formând un corp comun cu suprafața pe care este aplicată.
Eficiența spumei poliuretanice este maximă pe tot parcursul anului, aducând un plus de peste 40% la schimbul de căldură dintre interior și exterior. Este foarte ușoară, respingătoare pentru rozătoare și – fapt demn de notat – foarte rezistentă în timp, atâta vreme cât este ferită de expunerea la razele ultraviolete, care o distrug rapid.
Tipuri de hidroizolație
Multe dintre variantele de izolație termică funcționează și ca soluții de hidroizolație. În plus, pe lângă acestea, se folosesc ca metode de impermeabilizare, mai ales pentru fundații și acoperișuri, dar și pentru structurile care iau frecvent contact cu zone umede sau cu pânza freatică, betonul impermeabil sau membrana bituminoasă, combinate cu amorsă bituminoasă.
Alături de acestea, se mai pot utiliza bitum, bitum cauciucat, diferiți produși pe bază de polimeri, membrane PVC, diferiți compuși minerali și chimici.
Pentru a fi cu adevărat eficientă, hidroizolația trebuie să țină cont de situațiile specifice, respectiv nivelul pânzei freatice, casă în pantă sau în vale ori acumulare frecventă de apă în jurul imobilului. Tipul izolației se alege și în funcție de materialele folosite la construcție, pentru a putea oferi o protecție eficientă împotriva infiltrațiilor.
Izolații fonice
Alături de celelalte materiale, care au și rol de protecție fonică bună și foarte bună (polistirenul și vata minerală), mai pot fi folosite rulourile exterioare din aluminiu. La acestea se adaugă geamurile termopan, precum și ușile izolate în interior. O izolație fonică importantă este cea care se realizează pe pereții despărțitori, din casă sau dintre apartamente, în cazul celor aflate în construcții de tip bloc sau duplex.
Citește și: Amenajarea beciului. Idei si trucuri de organizare
Materiale naturale
Alături de toate materialele menționate deja, izolația exterioară mai poate fi realizată și cu variante ecologice, naturale. Deși sunt eficiente și oferă un bun confort termic interior, indiferent de anotimp, materialele naturale trebuie tratate, pentru a nu fi o tentație pentru paraziți și rozătoare. Un alt dezavantaj este durata relativ scurtă de timp în care sunt eficiente cu adevărat, tocmai pentru că, fiind naturale, sunt supuse degradării. Trebuie luat în calcul că toate acestea sunt inflamabile, dacă nu sunt tratate ignifug.
Avantajele principale ale acestora sunt reprezentate de faptul că nu poluează (deși tratamentele chimice care sunt necesare pot polua mediul) și că au un cost relativ redus.
Cele mai populare materiale ecologice pentru izolație exterioară sunt:
● Stuful – este un foarte bun izolator termic și fonic, are o greutate foarte redusă, este ușor de montat și i se poate prelungi durata de viață, prin tencuire;
● lâna de oaie – excelent izolator termic, după tratare împotriva paraziților și ignifugare, dar relativ scumpă și eficientă cu adevărat doar inclusă în structura pereților, zidită și tencuită;
● Cânepa – un foarte bun izolator termic și fonic, permeabilă la vaporii de apă și cu o foarte bună rezistență naturală la mucegaiuri și dăunători;
● paiele – accesibile și ușor de utilizat – după o procesare minimă, pentru a forma baloți cu suprafață mare și grosime de cinci-zece centimetri, oferă o termoizolație eficientă;
● pluta prelucrată prin expandare – o soluție de termoizolație naturală de lungă durată, care are și proprietăți de izolare fonică, este rezistentă la foc și nu atrage dăunători și rozătoare, fiind foarte rezistentă la mucegaiuri.
Cum alegi soluția optimă de izolație exterioară
Pentru că există atât de multe posibilități de izolație termică, fonică și hidroizolație, pentru exterior, varianta optimă se alege în funcție de fiecare situație în parte, luând în calcul factorii de mediu (nivelul precipitațiilor, poziția locuinței, nivelul pânzei freatice), clima (media de temperatură, frecvența precipitațiilor, ierni geroase, veri calde), poziția casei față de punctele cardinale (orientarea spre nord este asociată cu încăperi mai reci și mai umede, de exemplu), gradul de umbrire al casei (prezența copacilor), forma acoperișului, existența mansardei și/sau a beciului și suprafața totală a pereților exteriori.
Contează și tipul fundației, prezența sau nu a camerelor la demisol sau subsol, dar și tipul materialelor de construcție folosite pentru pereți. Pentru a stabili ce tip de soluție este indicată, opinia unui specialist este importantă, mai ales că trebuie luate în calcul atât de multe elemente.
Termoizolația și hidroizolația implică anumite costuri care pot varia mult, în funcție de materialul folosit și de manopera de execuție. Stabilirea unui buget inițial este utilă, mai ales pentru că eficiența energetică se poate obține doar atunci când izolația exterioară este complet montată și finisată.
Un alt detaliu de care trebuie să se țină cont este că, în funcție de materialele alese, izolația exterioară poate să fie cauza apariției condensului și a umezelii excesive în casă. Este important ca, după finalizarea lucrărilor, evoluția umezelii în casă să fie monitorizată, pentru a vedea dacă pereții „respiră” eficient, iar ventilația casei (aerisirea) este corect realizată. O atenție specială trebuie acordată mansardelor și podului, mai ales structurii de lemn a acoperișului, pentru a nu dezvolta mucegaiuri, unele periculoase pentru sănătate, ca urmare a umezelii excesive.
Vezi categoria noastră de CASE DE INCHIRIAT
Nu în ultimul rând, trebuie respectată tehnologia pe care o implică fiecare tip de material în parte. Randamentul va depinde de respectarea acestor etape.
Chiar dacă un proiect de izolație exterioară poate părea, în ansamblul său, costisitor, investiția se va amortiza destul de rapid, prin reducerea substanțială a cheltuielilor pentru încălzirea și răcirea casei. În plus, o casă izolată corect este una a cărei valoare de piață crește considerabil, ceea ce reprezintă un beneficiu care nu poate fi neglijat.
