Daca în ultimul articol am discutat despre depozitare și despre cum ordinea și renunțarea la obiectele inutile duc la eficientizarea spațiului de depozitare, următoarea temă logică este una legată de stilul de viață cel mai simplu și cel mai organizat al omului contemporan: minimalismul.
Minimalismul nu este un stil de amenajare a spațiului, ci un stil de viață, un mod de gândire, o atitudine. Dacă este bun sau nu, dacă se potrivește cu viața ta sau nu, este decizia ta, iar în rândurile următoare voi face o descriere a acestui cuvânt foarte des folosit, dar rareori înțeles complet.
O descriere foarte contemporană a curentului se găsește pe theminimalists.com, unde pe scurt, cei doi fondatori ai blogului, Joshua Fields Millburn & Ryan Nicodemus, expun minimalismul ca pe un instrument ce ne ajută să descoperim ce este cu adevărat important pentru noi și să facem ordine în zgomotul de fundal al vieților noastre aglomerate de consumerism, proprietate, anxietate, frica de a pierde, stresul etc. Într-o singură propoziție, cei doi autori caracterizează minimalismul ca unealta prin care scapi de excesele vieții pentru a te putea concentra pe ce e cu adevărat important – ca să găsești fericirea, împlinirea și libertatea.
Istoric vorbind, minimalismul a apărut în America anilor ’60 ca o mișcare artistică și s-a propagat pe tot globul în toate formele posibile: pictură, artă, arhitectură, sculptură, design etc. Apogeul mișcării a fost înregistrat în perioada anilor ’80 – ’90, iar în timpul nostru s-a ajuns la acceptarea minimalismului ca parte din viețile cotidiene. O puternică influență a curentului vine din cultura japoneză, mai exact din filosofia Zen ce transmite la rândul ei pe cale istorică și tradițională că simplitatea nu are doar o valoare estetică, ci trebuie percepută și printr-un filtru moral care ne ajută să privim în interiorul nostru și al lucrurilor pentru a înțelege calitățile intrinseci și esența materialelor și a obiectelor.
Dacă vrei deci să trăiești într-un interior minimalist, nu este suficient să îl alegi din fotografii și să încerci să-l reconstruiești în locuința ta, trebuie să înțelegi filosofia minimalismului și să începi să trăiești minimalist.
La prima vedere, a trăi minimalist înseamnă să renunți la foarte multe posesiuni, să nu ai televizor sau mașină, să nu ai copii și să ai o viață foarte austeră, dar la fel ca multe alte prejudecăți, și această viziune este una eronată. Ideea nu este aceea de a nu mai avea bunuri materiale, ci de a le avea doar pe acelea de care avem cu adevărat nevoie. Am început să fim o societate pasionată de obiectele pe care le deținem, cărora le dăm o valoare exagerată, uitând să avem grijă de sănătatea noastră sau de pasiunile personale ori de relațiile inter-umane. De câte ori nu ți s-a întâmplat să-ți dorești acel televizor sau mașină sau telefon sau casă super mediatizată și lăudată de toate blogurile și revistele? Dacă aceste obiecte chiar sunt importante, e minunat, și pentru fiecare dintre noi conceptul minimalismului se va manifesta diferit. Pentru mine, dacă ar trebui să renunț la mașină, nu ar fi așa o tragedie, dar nu aș renunța la bicicletă pentru nimic în lume. Viziunea mea asupra minimalismului este să trăiesc o viață unde nu sunt dependent de taxele și asigurările auto, costurile de parcare, tarifele schimbătoare ale accizei de carburant, imposibilitatea găsirii locurilor de parcare și, mai ales, stresul traficului din București, dar cu toții suntem diferiți și ne definim diferit prioritățile. Acesta este și motivul pentru care drumul spre minimalism începe prin definirea priorităților. Și pentru asta există metode.
1. În primul rând, ne facem o listă cu 2 coloane:
Pe prima coloană scriem lucrurile de care credem că avem nevoie.
Pe a doua coloană scriem lucrurile la care știm sigur că putem renunța.
Aceasta împărțire lasă loc de lucruri incerte pe prima coloană, lucuri de care credem că avem nevoie, dar nu suntem siguri.
2. Al doilea pas este să detaliem prima coloană, mai ales lucrurile de care nu suntem siguri. Vom face deci o listă cu ce s-ar întâmpla dacă am renunța la acele lucruri de care credem că avem nevoie. Un fel de “worst case scenario” în care ne imaginăm ce este cel mai rău lucru ce s-ar putea întâmpla dacă renunțăm de exemplu la mașină. Și încercăm să mergem cât mai departe cu imaginația: dacă nu am mașină, o să folosesc mai mult bicicleta și mijloacele de transport în comun. În cele câteva zile când am ceva mai mare de transportat, voi lua un taxi sau un Uber. Atunci când plec în concediu pot merge cu trenul, avionul sau pot închiria o mașină. Lipsa mașinii îmi limitează puțin flexibilitatea traseului, dar pe de altă parte, mă face să fiu mai organizat, mă obligă să planific mai bine traseul și activitățile următoare. La final, ajung la concluzia că din punct de vedere bugetar, lipsa mașinii este chiar mai benefică decât existența ei, și singura întrebare la care trebuie să răspund este dacă vreau să aleg flexibilitatea mașinii venită la pachet cu responsabilități și stres peste libertatea stresului de a conduce și/sau a parca 1,5 de fier într-o infrastructură nepregătită pentru atâtea mașini. Este din nou o alegere personală, dar e mai simplu de luat o decizie după acest proces de evaluare.
În concluzie, o amenajare minimalistă este rezultatul unui proces de reducere a încărcăturii din viața ta, în primul rând, și abia în al doilea rând este un demers de design interior. O amenajare minimalistă nu poate să existe atunci când casa este plină de obiecte “de decor” care nu își mai îndeplinesc scopul inițial sau când dulapurile sunt pline de haine pe care nu le-ai mai purtat de 3 ani, dar speri că într-o zi le va reveni momentul. Minimalismul nu este un stil de design interior, ci o filosofie de viață care se poate adapta aproape oricărui stil. O amenajare minimalistă este cea care rezolvă 90% din probleme eficient și nu încearcă cu încăpățânarea să le rezolve pe restul de 10% fără succes.
Îmi amintesc de o discuție purtată cu un profesor de Project Management în Germania care compara sistemul german de management cu cel japonez. Spunea că japonezii au ca mod de lucru atingerea a 90% din obiective, în timp ce germanii își propun să atingă 100%. La final, rezultatul este același, și japonezii și germanii au atins 90% din obiective, dar doar japonezii au îndeplinit 100% ce și-au propus, deci sunt mai mulțumiți de rezultat.
Dacă vrei deci să îți amenajezi casa minimalist, procesul de design este același ca la orice altă amenajare: stabilești funcțiunile spațiului, apoi stilul, culorile, formele și texturile tinând cont mereu de hotărârea de a folosi cât mai puțin pentru a obține cât mai mult.
“Less is more” (mai puțin este mai mult) este una dintre afirmațiile care ghidează designul și arhitectura contemporane și îi este atribuită arhitectului Ludwig Mies van der Rohe, unul dintre inițiatorii minimalismului în arhitectură.
Acest text face parte dintr-o serie de patru articole semnate de Mihnea Ghilduș, în calitate de autorul lunii pe blogul Storia.ro. În fiecare săptămână, vom lansa un nou set de sfaturi utile care să te ajute să-ți amenajezi locuința după stilul și personalitatea ta. Poți să citești primele două articole aici:
- Mihnea Ghilduș: cum să alegi stilul, culorile și texturile noii tale locuințe
- 5 metode de eficientizare a spațiului de depozitare
