Una dintre cele mai puternice tendințe din ultimii ani, în amenajările interioare, rămâne opțiunea pentru culori neutre, care pot fi accesorizate și reaccesorizate cromatic în timp, cu o oarecare flexibilitate. Ideea gusturilor schimbătoare, a trendurilor în succesiune tot mai alertă, face ca această opțiune să pară cea mai bună, într-o perspectivă pe termen lung.
În același timp, dezvoltatorii imobiliari, care vând apartamente gata finisate, mizează în principal tot pe aceeași abordare, pentru a realiza interioare moderne și potrivite, din punct de vedere stilistic, unei plaje cât mai mari de clienți. Fenomenul Airbnb și, în general, sistemul de închirieri în regim hotelier a ajutat și el această tendință. Brusc, față de fondul construit în general în jurul nostru, deficitar atât în funcționalitate cât și în estetică, un astfel de apartament pare tot ce ne-am putea dori. Totul pare corect.
Însă ce ne facem când privim la opțiunea noastră atât de corectă și echilibrată și observăm că, deși fără cusur, nu are pic de personalitate? Ca să nu ajungem să ornamentăm excesiv cu perne decorative și ghivece colorate, este bine să vizualizăm acest aspect al amenajării încă de la începutul proiectului. Fiecare fază a unui proiect, de la cea de instalații la cea de decorare, este în egală măsură importantă. Fără o structură ergonomică spațiul nu este funcțional, iar fără o logică decorativă spațiul nu este estetic. Așadar, ne uităm în reviste luate din vacanțe și tânjim la interioarele acelea unice, personale, comode și totuși extravagante, chic și cu bun gust. Încercăm să identificăm cauza acestui WOW! Și ne întoarcem dezarmați la locul nostru, mereu cu aceleași concluzii: spațiul meu este prea mic, nu ar merge atâta culoare sau nu am atâta lumină să pun negru sau nu se potrivește așa ceva când ai copii.
În realitate, nici un spațiu nu este perfect. Pentru un designer, aceasta este singurul adevăr. Restul sunt variante posibile de îmbunătățire și optimizare. Nici acele spații din reviste nu sunt perfecte, însă fiecare are, în mod sigur, un avantaj care poate deveni emblema lui și motorul principal în abordarea amenajării. Apartamentul ales poate fi luminos. Sau poate fi înalt. Sau bine compartimentat. Sau poate avea o fereastră mare cu un peisaj superb. Acel ceva care ne-a convins să îl cumpărăm este și punctul de început al proiectului nostru. Pornind în acest mod, toată abordarea amenajării devine una personală, implicit și opțiunea cromatică. Nicio culoare nu este „bună” sau „rea”, așa cum nicio culoare nu este „frumoasă” sau „urâtă”. Ceea ce poate fi corect sau greșit este modul de îmbinare a culorilor, texturile folosite și cantitățile.
Dacă ne place, să zicem, verdele, este important să aducem o mostră din verdele dorit în casă, înainte să comandăm, pentru a verifica dacă în lumina casei noastre arată la fel de frumos ca în magazin. De asemenea, putem ține cont de faptul că o culoare devine mai bogată dacă sunt asociate mai multe nuanțe ale ei. De exemplu, verde crud, verde smarald, verde vînătoresc, tot felul de nuanțe de verde disponibile în comerț. Dintre acestea, alegem 3-4 nuanțe și jonglăm cu ele. Așa, verdele nu mai apare ca un gest timid și neterminat într-un spațiu alb, crem sau gri. Culoarea aleasă, în nuanțele ei, poate ocupa tapițeria canapelei, perdelele, câteva detalii decorative sau chiar covorul. Atenție, să nu cumpărăm abuziv tot ce găsim verde.
O altă abordare posibilă este aceea de a mixa texturile și imprimeurile. Putem alege de la un furnizor de materiale textile o colecție care ne place și să preluăm diferite imprimeuri complementare oferite de acea colecție. Astfel, perdeaua poate avea detalii fine, draperia poate fi înflorată, fotoliul în carouri și scaunele cu buline, în timp ce canapeaua este uni și pernele în dungi. Aceasta este o abordare tipică stilurilor englezești și se pretează foarte bine unui interior clasic. Fiecare colecție de materiale textile are, în aceeași bază cromatică, diferite imprimeuri care se adresează tocmai diferitelor suprafețe dintr-o casă: perdele, draperii, storuri, mobilier tapițat de diferite dimensiuni, perne decorative.
Mai putem avea o piesă centrală colorată, de exemplu, covorul sau un tablou sau poate chiar un fotoliu. Atunci este mai simplu, pentru că putem prelua din culorile acestei piese și în restul încăperii, având grijă însă să preluăm culorile în detalii mici, astfel încât să nu detronăm piesa centrală. Sau putem lăsa tot restul neutru, tocmai pentru a susține prin contrast această piesă centrală.
De fapt, atunci când admirăm un interior colorat, admirăm curajul din spatele acestei amenajări, curajul de a risca ca peste o vreme să iasă din modă sau să fie plictisitor. Firește, acest lucru nu se va întâmpla, pentru că este vorba despre curajul de a ne exprima propria personalitate, indiferent cât de bine intră în norme sau tendințe. Iar aceasta nu iese din modă niciodată.
Acest text face parte dintr-o serie de patru articole semnate de Irina Neacșu, autorul lunii pe blogul Storia.ro. Irina este designer și artist plastic pasionat de botanică. Portofoliul ei include proiecte variate, de la pictură și grafică, la cursuri de artă, lucrări de artă aplicată și design interior. Colecțiile ei se axează pe tapițerie personalizată și piese de mobilier de accent. Irina lucrează pe mobilier vechi și nou, restaurează și personalizează piese în funcție de nevoile clienților ei. Colecțiile ei de design includ accesorii pentru casă și mobilier, de la piese unicat, la serii mici.
Poți să citești primele articole publicate aici:
Arta în spațiile de locuit
Vechi sau nou? Despre recondiționarea de mobilier
Negrul, noul alb în designul de interior
