Se întâmplă uneori ca tot designul unui spațiu să graviteze în jurul unui punct central – o piesă valoroasă de mobilier, un tablou, poate o sculptură sau o tapiserie. În acest caz, arta devine motorul casei și spune povestea întregului interior. Ce se întâmplă însă când arta vine în casă abia la sfârșit, după ce spațiul a fost finalizat? Sau, de fapt, când ar trebui să ne gândim la piesele de artă din ambientul nostru?
Există o lungă istorie care împarte arta în două ramuri: arta decorativă (sau aplicată) și arta plastică. Arta decorativă a inclus, de-a lungul timpului, variind în funcție de mode și tendințe, mobilierul, sticlăria, ceramica, arta textilă sau metalul. Iar Art Nouveau este poate perioada cea mai reprezentativă pentru arta decorativă. De altfel, de aceea i se mai spune și aplicată, pentru este utilă, funcțională, deși păstrează un puternic caracter decorativ manufacturat.
Astăzi, stilurile moderne de design interior nu mai pun așa mare accent pe decorare. O casă modernă este ergonomică, iar zonele decorative reies mai degrabă din texturi și lumină, decât din obiecte. Piesele de design interior sunt atent alese, astfel încât să se integreze armonios în ambient, oferind senzația de spațiu și simplitate. Astfel, dacă ne place ceramica, putem alege veioze sau lampadare cu o bază ceramică. Dacă preferăm ca material decorativ sticla, atunci putem armoniza ambientul cu grupări de decorațiuni din stică, o formulă modernă, spre deosebire de amplasarea obiectelor singulare în diverse locuri.
Dacă avem o piesă veche de mobilier, pe care dorim să o integrăm în casa nouă, sau un covor autentic, atunci putem face din aceste obiecte un motiv de contrast.
Când vine vorba despre arta plastică însă, putem lăsa deoparte criterii care țin de utilitate. Arta plastică este o formă de exprimare a unui concept și are valențe estetice, deși rolul ei nu este acela de a place, ci acela de a transmite emoții. De aceea, de multe ori, arta modernă poate fi șocantă sau brutală, pentru că esența ei nu este una decorativă. Artă plastică se poate numi pictura, fotografia, sculptura sau gravura. Acestea se pot integra în spațiu pe criterii de concept al amenajării sau pe criterii cromatice. Un tablou de dimensiuni mari poate seta într-un mod convingător cromatica unui spațiu sau starea de spirit, poate chiar conceptul acelei amenajări. De la artă botanică la peisaje, nuduri, arhitecturură sau artă abstractă, orice temă își poate găsi locul, în funcție de tema generală a amenajării. De multe ori, rama unui tablou poate schimba complet aspectul general al acestuia. Așadar, chiar și o lucrare care pare demodată, înrămată altfel, poate căpăta un suflu complet nou.
Probabil cea mai des uzitată formă de artă în spațiile de locuit rămâne pictura. Multă lume fuge de tablourile mari, în timp ce tablourile mici rămân și ele uneori greu de așezat, pe un perete gol care brusc pare prea gol. E bine să plecăm de la ideea că tabloul trebuie să fie la nivelul ochilor, nu mai sus. Dacă avem lucrări de mici dimensiuni le putem grupa și așeza în spații care sunt fie mai mici, fie mai puțin luminoase.
O grupare de tablouri fie așezate simetric, fie aleatoriu poate să capete sens daca tablourile au ceva comun: tema sau tehnica. Acestea pot sta deasupra unei comode sau pe un perete mai lung de hol.
În living sau în spațiile deschide putem opta pentru lucrări mai mari. Cea mai ușor de manevrat este o pictură pătrată, care poate să unifice piese diferite, sau stiluri diferite din aceeași cameră. Un tablou pătrat stă bine și deasupra unei mese rotunde, pentru că forma sa este neutră. De asemenea, când avem lucrări pătrate putem opta pentru asimetrii, adică să nu fie agățate simetric sau central. De asemenea, un nou mod de așezare a tablourilor este simplu rezemat. Stiul scandinav preferă lucrările simplu așezate, chiar pe jos, sau poate pe o comodă, pentru a accentua ideea de simplitate.
Arta trebuie cumpărată pentru pura plăcere de a o privi, de a ne scufunda în magia ei și de a trăi cu ea. A cumpăra artă ca o investiție poate fi o direcție potrivită doar în cazul colecționarilor. Arta se iubește, se apreciază și rămâne un motiv de încântare și bucurie, pentru că arta pe care o așezăm în casă ne reflectă propriile emoții și ne face să vibrăm. Poate fi un singur tablou mare cât un perete, sau poate o colecție eclectică de desene și fotografii, poate fi o imagine abstractă sau hiper-realistă, important este să reprezinte un motiv de bucurie, nu o modă sau o trend. Un alt aspect important este așezarea obiectelor de artă, pentru a evita reflexiile, în cazul în care sunt acoperite cu sticlă sau decolorarea, dacă sunt într-un loc în care bate direct soarele.
În achiziția de artă, una dintre cele mai frumoase etape este chiar la început și anume vizitele făcute în atelierele artiștilor. Nu este un proces ușor și, de altfel, poate dura puțin până găsim artiști care ne plac cu adevărat. Însă în mod cert, întâlnirea cu un artist în spațiul lui de lucru și aflarea poveștilor din spatele lucrărilor sale face posibilă o cu totul altă percepție asupra acelor lucrări, asupra tehnicilor folosite și conceptului din spatele artei.
Acest text face parte dintr-o serie de patru articole semnate de Irina Neacșu, autorul lunii pe blogul Storia.ro. Irina este designer și artist plastic pasionat de botanică. Portofoliul ei include proiecte variate, de la pictură și grafică, la cursuri de artă, lucrări de artă aplicată și design interior. Colecțiile ei se axează pe tapițerie personalizată și piese de mobilier de accent. Irina lucrează pe mobilier vechi și nou, restaurează și personalizează piese în funcție de nevoile clienților ei. Colecțiile ei de design includ accesorii pentru casă și mobilier, de la piese unicat, la serii mici.
